18 apr. 2018

Înalta Curte de Casație și Justiție a hotărât că în conformitate cu dispozițiile art. 103 alin. (13) și ale art. 107 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, în cazul în care dispune executarea mandatului european de arestare și amână predarea – întrucât împotriva persoanei solicitate există un proces penal în curs de soluționare în România, instanța dispune arestarea persoanei solicitate și emite mandatul de arestare, de la data încetării motivelor care au justificat amânarea.

De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat că instanţa nu poate lua măsura preventivă neprivativă de libertate a controlului judiciar pentru intervalul cuprins între momentul rămânerii definitive a hotărârii prin care a dispus executarea mandatului european de arestare şi amânarea predării şi momentul încetării motivelor care au justificat amânarea, întrucât dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 permit luarea unei măsuri preventive neprivative de libertate numai în cursul procedurii de executare a mandatului european de arestare, iar nu şi ulterior dispunerii executării mandatului european de arestare.

În speţă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a reţinut că dispoziţiile art. 103 alin. (11) din Legea nr. 302/2004, invocate de procuror, trebuie avute în vedere în integralitate şi nu trunchiat. Pe de altă parte, aceste dispoziţii trebuie interpretate prin coroborare cu celelalte prevederi ale legii speciale care reglementează procedura de punere în executare a mandatului european de arestare şi amânarea predării. Pe cale de consecinţă, se constată că instanţa de fond a aplicat în mod corect dispoziţiile legale cu privire la punerea în executare a mandatului european de arestare în cazul în care se dispune amânarea predării, dispunând emiterea mandatului de arestare, cu menţiunea ca arestarea efectivă să aibă loc după încetarea motivelor de amânare.

(Decizia  nr. 1011 din 2 august 2016 pronunţată de Secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie având ca obiect mandatul european de arestare)